Subiectul zace în colbul străzii

Jumătate din partea stângă a bulevardului este înecată într-un dens nor de praf. Din când în când se zăresc oameni îmbrăcaţi în veste viu colorate care mânuiesc letargic nişte mături de nuiele, cu coada lungă, ca să cuprindă trotuarul de la o margine la alta. Nu discută, nu se grăbesc, nici nu stau pe loc. Urmează un plan bine stabilit, început cam de o săptămână de pe la podul de peste pârâul Pocloş. Indiferent de vreme, ei mătură. Au fost zile cu ploiţe slabe, spre norocul locatarilor din zonă, ei au măturat la fel de entuziasmaţi sau îşi ţineau şedinţa fulger, rezemaţi de balustrada podului. Acum e uscat totul şi curăţenia propusă se transformă într-un soi de răzbunare absurdă: aveţi maşni parcate pe lângă trotuar? Imediat nu le veţi recunoaşte de sub stratul de praf…Aţi deschis geamul să aerisiţi? Ghinion! Vă băgăm praf mai mult decât aţi avut! Cineva a gândit acţiunea dintr -un birou cu aer condiţionat…Ar trebui invitat să vadă unde dai şi unde crapă…

Acolo unde praful
s-a mai aşezat cuminte la loc, lăsând doar nişte dâre ceva mai curate, un brunet pălărios, ce a coborât din limuzina parcată pe trotuar, cu superioritate, dar şi cu un soi de "oare nu se ia?" aruncă nişte ţigări măturătorilor: na! Na şi tu! Na! De parcă ar arunca grăunţe la păsări.

Erika MĂRGINEAN