Sângeorzul, reliefat în credința populară

În Săptămâna Luminată, credincioșii au parte de o nouă sărbătoare, cea denumită popular  Sângeorzul, în care este celebrat Sfântul Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendarul ortodox, prăznuit în fiecare an pe data de 23 aprilie.

Așa cum deja ne-a obișnuit, Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin face și cu această ocazie o frumoasă introducere în semnificațiile acestei zile , respectiv a modului în care această sărbătoare este reliefată în credința populară.

„Sfântul Gheorghe, în credința populară, este înverzitorul naturii, cel ce deține cheile vremii, deschide primăvara și anul pastoral, care începe la 23 aprilie și ține până la Sfântul Dumitru (Sânmedru, 26 octombrie). De numele celor doi sfinți se leagă o serie de credințe și practici cu valențe magice, ce evidențiază rolul anotimpului (al vegetalului), ca generalizare a unui proces vital, înfrunzirea/desfrunzirea copacilor fiind un reper ce modelează comportamentul uman”, afirmă reprezentanții Muzeului Etnografic „Anton Badea”

Măsuratul oilor

Potrivit acestora, de Sângeorz se desfășoară o veche tradiție,  întâlnită încă la sate, legată de una din ocupațiile tradiționale principale, păstoritul.

„Obiceiul măsuratul oilor este o sărbătoare a ciobanilor, care urmează câteva etape, tocmitul sau înțelegerea privind constituirea stânelor, a celor implicați, măsuratul și ospățul. În ziua măsuratului, ciobanii și proprietarii de oi se întâlnesc pentru a măsura cantitatea de lapte obținută, odată cu prima mulsoare și în funcție de care se stabilește cantitatea de brânză cuvenită fiecăruia de-a lungul anului. Procedura începe cu sfințirea oilor și a ciobanilor de către preot, trecerea prin strungă a oilor, realizarea primei mulsori și măsurarea laptelui. Activitatea este continuată, apoi, cu o petrecere, ospăț și joc. Ca la orice sărbătoare, care anunță un început, și de Sângeorz pregătirile încep din ajun. În ajunul Sângeorzului oamenii pun ramuri de salcie, leuștean sau rug verde la poartă, uși, ferestre, ca semn de primăvară dar și pentru apărare. Legătura între vegetal și valorile calendarului se manifestă și în dihotomia timp favorabil-nefavorabil unor acțiuni.În această zi, când umblă spiritele rele, iar strigoii reprezintă o amenințare pentru viața și fertilitatea animalelor, protejarea lor trebuie asigurată. În satele de pe Valea Mureșului Superior femeile pregătesc, în seara de ajun, un amestec din usturoi, rostopască, leuștean și gunoi de grajd cu care ung ușa grajdului, dar și ferestrele și ușa casei. În același context de apărare se aprinde focul viu și se afumă atât animalele cât și ocoalele și grajdurile”, se arată în postarea Muzeului Etnografic „Anton Badea” pe pagina lor de Facebook.

Povești din ajunul Sângeorzului

Nu lipsesc din prezentarea făcute de Muzeul Etnografic „Antion Badea” poveștile legate de această sărbătoare, culese chiar de la oamenii din apropierea  Reghinului.

„Există mai multe povești și întâmplări legate de ajunul Sângeorzului și de strigoi, una din acestea am ascultat-o si noi, de la tanti Emilia Sorlea din satul Pietriș, județul Mureș, care ne-a spus că: „odată un om s-a dus la moară, iar când s-a întors a întâlnit pe drum mai multe strigoaice, care jucau pe lângă vaci. Omul le-a urat ”spor la joc”, iar acestea i-au răspuns: ”spor la ce-ai în car, dar să nu spui nimănui”. Și așa a fost, ajuns acasă, omul a avut spor și belșug la făină, că aceasta se afla în carul lui, atunci. Cât timp nu a destăinuit nimănui taina lui, avea făină și pâine pe îndestulate. Văzând femeia sa că făina nu se mai termină, oricâtă ar consuma, i s-a părut că nu e lucru curat și a insistat să afle și ea …, omul nu a vrut sa-i spună, după cum era înțelegerea, dar n-a avut prea mult de ales, și în cele din urmă a cedat și i-a spus neveste-si întâmplarea. De atunci, făina a început să se împuțineze”, spun cei din cadrul Muzeului „Anton Badea”.

Astea fiind spuse, nu ne rămâne decât să le urăm la mulți ani și toate cele bune tuturor celor care poartă numele de Gheorghe și derivatele acestuia.