Ioan Bârsan, Să controlăm diabetul, nu”el” pe noi

Deciziile noastre pot avea valoare pentru ceilalți când alegem să trăim o viață cu credință în bine. O persoană care alege să fie bună, îi încurajează și pe ceilalți să fie buni. De ce spun asta?! Pentru că l-am cunoscut pe Ioan-Gabriel Bârsan, membru al Asociației Copiilor și Tinerilor Diabetici-Mureș-ASCOTID Mureș. În urmă cu câteva zile a participat la Winter Wolf Race- Oradea, concurs de alergare cu caracter montan, unde a luat locul I. Mai mult decât premiul, însă, în spatele bolii de care este încercat de mulți ani, este o poveste de iubire nespusă pentru celălalt.

Reporter: Rețelele de socializare au început să pomenească foarte des numele dvs., ați făcut o nouă ispravă, alergând 39 km pe zăpadă înghețată, prin pădure, la Winter Wolf Race- Oradea.

Ioan-Gabriel Bârsan: Așa este, am parcurs acest traseu în 4,23 h și am obținut loc 1 la categorie și locul 8 la general.

Reporter: Câți ani aveți și de cât timp sunteți membru ASCOTID?

Ioan-Gabriel Bârsan: Am 29 de ani,  am diabet zaharat de tip 1 insulinodependent. Anul trecut , a treia zi de Crăciun, am împlinit 15 ani de când am diabet.

Reporter: Ce a însemnat acest premiu pentru ASCOTID?

Ioan-Gabriel Bârsan: Mereu reprezint cu drag ASCOTID Mureș , la toate competițiile. Înseamnă evoluție , motivație , experiențe și lecții pentru toată lumea, diabetul nu e o piedică sau un obstacol, atâta timp cât îl controlăm noi, și nu”el”pe noi, putem face orice. Vedeți?! Și în competiție, am intrat cu glicemia 126 și la finish aveam 102.

Reporter: Vă antrenați zilnic pentru a obține asemenea performanțe?

Ioan-Gabriel Bârsan: Nu chiar. Depinde de competiții , lungime(km), timp.  Dacă mi-ar permite timpul, bineînțeles. Cu antrenament pot să evoluez!

Reporter: Aveți vreun prieten special în ASCOTID Mureș?

Ioan-Gabriel Bârsan: Fiecare membru din ASCOTID Mureș, e special. Fiecare are o luptă, o poveste.

Reporter: În final, vă rog să transmiteți un gând membrilor Asociației, și nu numai.

Ioan-Gabriel Bârsan: Diabetul…… yeah…grijă…stres…glicemii… injecții… alimentație…așa și?!?! Ce-i cu asta? O viață avem, din cauza asta să nu ne bucurăm de viață? să nu ne împlinim visele? „el” e acolo și noi deținem controlul și putem face orice, poate tocmai asta ar trebui să motiveze mai mult. Noi putem. Toată lumea poate. Și vaiiiii….de-ar ști fiecare de ce e în stare să facă….ar rămâne uimit/ă!