Emő. Un exemplu de curaj

Un diagnostic de cancer mamar este un șoc, nu doar pentru pacient, ci pentru întreaga familie. Însuși cuvântul Cancer te zdruncină emoţional. Primești o astfel de veste și te simţi absolut pierdut. Probabil majoritatea dintre noi am avut vreun membru al familiei sau prieten care au trecut prin această boală. Colectivul redacției Zi de zi o are pe minunata Emő Veres. În urmă cu aproape 4 ani a fost diagnosticată cu cancer mamar.

„Întregul univers ți-e zdruncinat, intri în stare de șoc, o avalanşă de emoţii te cuprinde”, ne povestește Emő. În anul 2018, la vârsta de 58 de ani, colega noastră a fost la un control de rutină, o mamografie. Nu se aștepta la diagnostic, tumoră malignă sân stâng. A fost o stare de șoc pentru ea, la început nici nu realiza exact ce i se întâmplă, ca un mecanism de apărare și-a sunt soțul și „ i-am spus, o să scapi repede de mine, o glumă macabră, evident, dar nu-mi venea să cred că mie se întâmplă mie. E greu, e foarte greu să treci prin așa ceva..”

Tratament dur și operație

A urmat o procedură medicală de 8 ședințe de chimioterapie, 25 de ședințe de radioterapie și o intervenție chirurgicală la dr. Rareș Georgescu, medic primar chirurg cu supraspecializare în chirurgia mamară. Chiar dacă i-a căzut părul în urma tratamentelor, un pas psihologic greu de trecut, tot delicată și cu o doză mare de feminitate a rămas.” Pentru depistarea precoce a unei boli, doar controalele de rutină te ajută în această inițiativă”, ne asigură Emő  și sfătuiește fiecare femeie, indiferent de vârstă, să ia măsuri în acest sens.

Prietenii alături

Lacrimi, voință, speranță. Emő nu a ezitat să se dechidă colegilor din redacția cotidianului Zi de zi, iar aceștia au rezonat cu ea. „Familia m-a susținut foarte mult și colegii de la Zi de zi, în special Aurelian Grama. Cât timp am făcut ședințele de chimioterapie am venit la lucru zilnic, radioterapia, în schimb, a fost foarte grea. Oboseam foarte mult. Medicul îmi recomanda să fac mișcare și ieșeam afară să mă plimb, dar eram tot timpul cu ochii după câte-o bancă„, ne povestește Emő. Lucrurile care înainte păreau lipsite de conținut, acum au sens pentru colega noastră. Boala i-a rostogolit ca un tăvălug întreaga viață, dar „voi trăi atât cât vrea Dumnezeu”, a mai adăugat aceasta. Adevărata înfrângere este atunci când nu mai ai un vis. Iar Emő a visat să trăiască.

Anual, pe data de 4 februarie, marcăm Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului cu scopul de implica un număr cât mai mare de persoane care să vorbească despre cancer. Noi o avem pe Emő, căreia îi mulțumim pentru exemplul dat.