Istoricii Cornel Sigmirean și Ioan Aurel Pop, conferință despre latinitate la Târgu Mureș

La împlinirea a 5 ani de la vizita Papei Francisc în România, Protopopiatul Greco-Catolic Târgu Mureș, în parteneriat cu Biblioteca Județeană Mureș, a organizat conferința „Sub semnul latinității: națiunea română”. Evenimentul a avut loc vineri, 19 iulie, de la ora 15:00, în Sala mică a Palatului Culturii din Târgu Mureș. Au conferențiat prof. univ. dr. Cornel Sigmirean și acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

Tema conferinței susținută de Ioan Aurel Pop a fost „Latinitatea românilor în viziunea unor autori umaniști și iluminiști”, iar Cornel Sigmirean a vorbit despre „Memoria Școlii Ardelene”. Evenimentul a fost deschis de Monica Avram, directorul Bibliotecii Județene Mureș, și de Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop Auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. În deschidere a luat cuvântul și Ciprian Dobre, Prefectul Județului Mureș. La final, preotul Ioan Fărcaș le-a mulțumit participanților și celor care au contribuit la organizarea conferinței. 

În ciuda caniculei de afară și a căldurii dinăuntru, conferința s-a bucurat de un public numeros, sala fiind aproape plină. După încheierea evenimentului din Palatul Culturii, au fost depuse coroane de flori la grupul statuar Școala Ardeleană. 

„Toate popoarele s-au întrebat de unde vin”

„Preasfinția Sa a pomenit de vizita Papei Francisc și așa de greu îmi vine să cred că au trecut 5 ani, dar anii trec ca apa, parcă ieri a fost. Eu îmi amintesc și vizita cealaltă a Papei Ioan Paul al II-lea. Vreau să vă spun că știu din surse sigure că amândoi, părinții de la Roma, s-au minunat, deși știau, că aici la marginile orientului există un popor latin”, a spus Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, în deschiderea discursului său. 

„Lumea spune, de ce suntem noi obsedați de origine. Nu suntem doar noi obsedați, toate popoarele s-au întrebat de unde vin. Polonezii, într-un timp, prin secolul XVI, șleahta lor, adică elita nobiliară, știau că se trag din sarmați, ceea ce era o minciună (…). Ungurii învățau că se trag din huni – toți cronicarii unguri scriu treaba asta, cei medievali – ceea ce știm că nu e adevărat (…). Unii francezi învățau tot în secolul XVI că se trag din troienii lui Paris, de unde ar veni numele de Paris, și că sunt urmașii troienilor, când, de fapt, ei erau galo-romani. Toate popoarele s-au străduit să afle de unde vin, unii au știu mai bine, alții au știut mai rău”, a explicat istoricul Ioan Aurel Pop. 

„Noi, neavând o clasă elitară învățată, în Transilvania mai ales – că n-am avut cum, nu s-au văzut preocupări erudite foarte devreme, dar totuși s-au văzut”, a adăugat istoricul, vorbind apoi despre Nicolaus Olahus (1493-1568). „Era născut într-o familie din Țara Românească, singur spune și am verificat și noi și e adevărat – rudă cu Iancu de Hunedoara, a ajuns la cele mai înalte demnități religioase, fiind Arhiepiscop Primat al Ungariei. Și, când Ungaria s-a destrămat, a ajuns regent al Ungariei habsburgice. (…) O frază, o propoziție de-a lui m-a impresionat: românii spun că sunt coloni ai romanilor. Dacă zicea: românii sunt coloni ai romanilor, mă gândeam că mintea lui de savant l-a dus la această idee, dar el zice: românii spun că sunt coloni ai romanilor. Înseamnă că măcar unul în afară de el, mai era între români care susținea acest lucru. Altfel, n-ar fi zis că: românii spun.”

Ioniță Caloian și Papa Inocențiu al III-lea

Referitor la tema conferinței, acad. Ioan Aurel Pop, a menționat câțiva călători străini în țările române, care, potrivit istoricului, au remarcat limba vorbită de localnici, unii catalogând-o drept „italiană stricată”, alții drept „latină stricată”. De asemenea, a amintit corespondența dintre Ioniță Caloian, conducător al celui de al doilea Țarat Bulgar între anii 1197-1207, și Papa Inocențiu al III-lea. 

„Al Doilea Țarat Bulgar zic bulgarii, noi zicem Țaratul Româno-Bulgar. Ce e interesant e că într-o scrisoare, Papa îi spune: am auzit că te tragi de la Roma, tu și neamul tău. Din scrisoare reiese că Ioniță i-ar fi scris Papei că, aici la Dunăre și la Carpați, (…) poporul ăsta se trage de la Roma și că s-ar trage înapoi spre Roma, a scris Ioniță Caloian”, potrivit președintelui Academiei Române, menționând că țaratul se întindea și la nord de Dunăre.  

„Oamenii nu se întreabă azi atât de mult cum s-a format acest popor latin la porțile Orientului, pentru că e evident pentru oricine că suntem un popor latin. (…) Dar ei se miră cum ne-am păstrat, cum am putut dăinui. (…) Acesta este miracolul, aceasta este enigma – nu latinitatea”, a susținut Ioan Aurel Pop.

Obsesia latinității

Ioan Aurel Pop a prezentat pe scurt motivele pentru care națiunile încercau să-și găsească urmași cât mai îndepărtați și mai glorioși, apoi a explicat de ce cărturarii români s-au concentrat asupra latinității. „De ce i-au lăsat deoparte pe daci? Pentru că dacii erau barbari, dacii erau un popor primitiv, romanii erau culmea civilizației. Ideea lor a fost: spunem de-acuma încolo că suntem urmașii romanilor (…) și, atunci, uite, în jurul anului nașterii Mântuitorului, noi eram aici, care-i problema, suntem cei mai vechi și, fiind romani, suntem cei mai nobili. (…) Da, istoria era un instrument politic și latinitatea a fost folosită politic, dar toate popoarele au făcut la fel.” 

„Școala Ardeleană a creat din latinitate o obsesie, una dintre cele mai frumoase obsesii pe care le-am avut noi”, a subliniat președintele Academiei Române.

Ioan Aurel Pop, despre daci 

Istoricul Ioan Aurel Pop estimează e densitate foarte mică a populației în teritoriul controlat de regele Decebal – una sau două persoane pe kilometru pătrat. „Lumea care-și închipuie că dacii erau câtă frunză, câtă iarbă – nu știe ce vorbește. (…) Dacia a fost secătuită de bărbați în cei 20 de ani de războaie, că nu au fost numai două războaie, cum zicem noi. Au fost aproape permanente, încât Decebal a fost obligat să ridice băieții cruzi la luptă că nu mai erau bărbați, în 106. Atunci, au venit peste femei, copii, bătrâni, amărâți – vai de capul lor, 40.000 de soldați romani – legionari, trupe auxiliare”, a explicat istoricul, menționând că, totuși, „componenta dacică există”.

Cornel Sigmirean. Școala Ardeleană

„Școala Ardeleană a reușit să facă din conștiința latinității o dogmă, o forță de coeziune, de demnitate a unei națiuni. (…) Eau trei călugări și Petru Maior și Gheorghe Șincai și Samuil Micu. Ioan Budai-Deleanu încă avea studii de teologie, dar el a părăsit Blajul și s-a dus la Lemberg (Lvov/Lviv). Iată trei călugări, intersant – un paradox, au pus fundamentele istoriei moderne a românilor”, a spus istoricul Cornel Sigmirean, profesor universitar, director și cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” din Târgu Mureș.

„Miracolul Școlii Ardelene n-a fost întâmplător. Școala Ardeleană este lucrarea unei istorii de 100 de ani, aș spune. Pentru că la 1700, românii din Transilvania au luptat pentru unirea cu Biserica Romei și s-a născut Biserica Greco-Catolică. Pentru a crea o preoțime atașată de noua biserică, Viena a impus deschiderea colegiilor catolice din Transilvania. Ca urmare, pe parcursul secolului – e greu de făcut o estimare, sunt mii de români care au intrat în colegiile iezuiților și piariștilor. Și, acolo, găsiți operele umaniștilor, pe care le-au citit și acele opere le-au revelat ideea latinității. Apoi, acei copii, care au devenit ulterior preoți în sate, i-au învățat pe români că suntem urmașii Romei, că ei au fost cândva stăpânii lumii, că vorbim o limbă latină”, a explicat Cornel Sigmirean.

Despre Gheorghe Șincai și monumentul din Svinica

„Gândiți-vă, că un tânăr de 19 ani pleacă la Roma și Grigore Maior, care și el a studiat la Roma, episcopul, îi spune: să te duci să cauți în biblioteci în arhive, urme despre români, să scrii o istorie, să le redăm demnitatea românilor. Acel tânăr, Gheorghe Șincai, cât a stat la Roma, 5 ani de zile, a adunat 19 volume din marile biblioteci”, a mai povestit istoricul Cornel Sigmirean. 

Născut în 28 februarie 1754, probabil la Râciu, Gheorghe Șincai a murit în 2 noiembrie 1816, la Svinica, o localitate din Slovacia. „Am avut marea bucurie să particip la un proiect împreună cu Primăria de la Râciu, am fost acolo, împreună cu colegii de la Primăria Svinica și cu o cercetătoare de la Muzeul din Košice, am descoperit cimitirul unde a fost înmormântat. Acolo a fost ridicat, acum 2 ani, un monument funerar”, a adăugat istoricul.

După ce a povestit despre locurile în care au fost înmormântați reprezentanții Școlii Ardelene și despre faptul că o parte dintre osemintele lor sunt pierdute, într-unul dintre cazuri din cauză că a fost bombardat cimitirul, profesorul Cornel Sigmirean a lăudat amplasarea grupului statuar al Școlii Ardelene în zona centrală a Municipiului Târgu Mureș.