Interviu cu artista Daciana Androne. „Fiecare tablou este o părticică mică din sufletul meu”

Daciana Androne este o artistă târgumureșeană în vârstă de 43 de ani ale cărei lucrări au fost expuse în galeriile de artă din mai multe părți ale lumii, în țări precum: Monaco, Thailanda, Italia, Statele Unite ale Americii, fiind, totodată, un mic ambasador al artei românești în Franța, țară unde s-a stabilit începând cu anul 2011. Autodidactă fiind, ea mărturisește că întreaga creație este un rezultat al inspirației de moment, al spontaneității.  Aceasta creează în serii, în colecții de mai multe tablouri, fiecare serie subsumându-se unei tematici, istorice, culturale sau de altă natură, iar înaintea procesului creației, artista desfășoară un proces exhaustiv de informare, de studiu, pentru a asigura acuratețea tablourilor sale.

Mai multe despre începutul pasiunii pentru artă vizuală, despre inspirație, despre țeluri și povești de viață, aflați lecturând următorul interviu, susținut cu artista Daciana Androne.

Reporter: Spuneți-ne despre începuturile dumneavoastră în domeniul artei vizuale.

Daciana Androne: Eu m-am format în Turism, în Management hotelier. Am făcut facultatea la Babeș Bolyai la Cluj-Napoca, dar nu am găsit în acel moment un loc de muncă în Turism, motiv pentru care m-am alăturat mamei mele care era expert contabil, am început să fac contabilitate și așa am ajuns economist. Am lucrat ca și economist la Sandoz, era foarte bine, eram chiar liniștită. Am ajuns în Franța pentru că mi-am urmat soțul și suntem acolo stabiliți din 2011. Abia în 2013 am început să pictez, după ce l-am născut pe cel de-al doilea băiat. M-am dus la un magazin unde erau niște pânze ieftine și vopsele și le-am cumpărat și am zis să fac și eu ceva stând acasă. Sunt pasionată de pictură și de artă de mică. Eu am fost mereu pasionată de această zonă, am vrut să devin cântăreață, am vrut să devin artistă și am devenit până la urmă, dar în pictură. În Franța am început să pictez în 2013, iar la sfârșitul anului 2017 am hotărât să mă dedic artei 100%. Atunci am început să urmez cursuri de pictură cu un profesor de acolo timp de doi ani și mai târziu m-am hotărât să mă înscriu și la o școală de artă aplicate  la distanță, pe care am terminat-o anul acesta în martie.

Rep:: De unde vă inspirați?

D.A.:  Inspirația îmi vine dintr-una, de sus. Prima serie pe care am făcut-o a fost despre daci, deoarece mă numesc Daciana și am zis că astfel îmi fac o carte de vizită. Am vrut ca lumea să cunoască de unde vine numele meu, mai ales francezii care nu știau că România este o țară latină, ei până în ziua de azi cred că România este o țară slavă. Chiar au apreciat această expoziție. Inspirația îmi vine dintr-o dată. Văd o poveste, este o mică scânteie. Următoarea expoziție pe care am făcut-o a fost despre cavalerii templierii. Acolo, m-am inspirat în urma vizitării unui muzeu.

Rep.: Cât timp vă ia să realizați o astfel de serie și câte picturi însumează?

D.A.:  Fiecare serie istorică îmi ia un an să o creez pentru că este foarte mult studiu în spate. La fel și cu Brâncuși, mi-a luat un an de zile să creez această colecție. În general sunt între 11 și 22 de picturi într-o serie. Eu folosesc numere master, așa se numesc în spiritualitate. Au o încărcătură energetică, iar eu mă folosesc de numerologie pentru a-mi încărca picturile energetic.

Rep.: Dacă ar trebui să vă includeți lucrările într-un curent cultural-artistic, care ar fi acela?

D.A.: Fiecare serie, având o temă diferită, cere un anume stil, cere o tehnică diferită, ai impresia  la un moment dat că sunt artiști  diferiți care au pictat seriile respective. Probabil că se regăsește o anumită amprentă personală, probabil petele de culori, dar temele sunt diferite. Am folosit și stilul abstract și figurativ și toate stilurile, cred.

Arta, un domeniu profitabil?

Rep.: Se câștigă bine în acest domeniu?

D.A.: Dacă ar trebui să trăiesc din ceea ce vând, aș muri de foame, dar sper să ajung să trăiesc din pictură, cunosc prieteni artiști care au ajuns să facă asta, iar eu mă simt motivată de ei. Ceea ce câștig eu din pictură îmi permite  să îmi plătesc galeriile, să îmi expun lucrările, să călătoresc ș.a.m.d.

Rep.: Dacă pictura este un job auxiliar, care sunt ocupațiile dumneavoastră full time?

D.A.: În Franța fac contabilitatea soțului meu care este liber profesionist, sunt consilier la mine în sat, fac parte dintr-o comisie de artă la Asociația artiștilor plastici dintr-un orășel, am mai multe ocupații pe lângă pictură.

Perspective noi pentru proiecte de viitor

Rep.: Ce proiecte noi se anunță în viitorul apropiat?

D.A.: Ultima serie pe care am lucrat-o începând cu anul acesta, care se numește Emoții, este o serie care vorbește despre ceea ce se întâmplă astăzi în lume: războaie, lumea înfricoșată care în loc să iasă la lumină, intră la întuneric, mult stres, multă angoasă. Încerc să le spun oamenilor: „măi, nu e bine să rămâneți acolo, ieșiți, uitați-vă că sunt atâtea lucruri frumoase în viața voastră.

Am un proiect care urmează  în luna octombrie, deocamdată am start-ul, mi s-a  spus: „da”. E o expoziție împreună cu cei de la Musset, alături de Cristina Bălan. Ea mi-a răspuns la mail. Am ascultat într-un podcast la Mihai Morar în care ea spunea că are o colecție de pantofi inspirată din lucrările lui Brâncuși și atunci mi-a venit ideea de a lucra împreună, de a face o expoziție împreună. Am ales și locul, sper să se materializeze acest proiect.

Eu îmi doresc ca ceea ce fac eu să ajungă la fiecare prin vibrația pe care o transmit, fiecare să simtă acea încărcătură pozitivă pe care o pun în fiecare tablou. Fiecare tablou e o mică părticică din sufletul meu.

A consemnat Mădălina ROHAN