INTERVIU cu Răzvan-Petru Ghișa, șef de promoție al programului de studii Istorie din cadrul UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș

Răzvan-Petru Ghișa este șeful de promoție al programului de studii Istorie din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, finalizând anii de studenție cu media 9,88. Originar din Maramureș, absolventul este, totodată, și voluntar în Asociația Milites Marisensis, o asociație de reconstituirea istorică și își dorește să devină profesor în cadrul mediului universitar pentru a-și împărtăși pasiunea pentru istorie.

Reporter: Ce amintiri au rămas din acești ani?

Răzvan-Petru Ghișa: E greu să fac un rezumat al tuturor amintirilor cu care am rămas în acești ani, însă consider că, dincolo de experiențele trăite, mai importanți sunt oamenii pe care i-am cunoscut și care ulterior și-au pus amprenta asupra formării mele.

Rep.: Cum ai rezuma în trei cuvinte experiența studenției?

R.P.G.: Antrenantă. Palpitantă. Grea, uneori.

Rep.: De ce ai ales UMFST Târgu Mureș?

R.P.G.: Am ajuns la Târgu Mureș printr-o conjunctură. Prietena mea studiază medicina tot aici, iar eu voiam să mă mut cu ea și, în același timp, să fac studiile de masterat, întrucât am absolvit o altă facultate la Cluj, anume filosofia. Iar în timp ce căutam oferta educațională, am discutat în câteva rânduri cu domnul decan de la Facultatea de Științe și Litere „Petru Maior” și am luat decizia de a mă înscrie și la studiile de licență. Deși a fost greu inițial, nu îmi pare rău ca am luat această decizie și chiar mă bucur că dintr-un motiv personal am ajuns să studiez aici.

Rep.: De ce ai ales această specializare?

R.P.G.: Mereu am fost atras de științele umaniste în general. Decizia pe care un absolvent de liceu trebuie să o ia la final este destul de grea, după părerea mea. Nemaiexistând dublele specializări, am optat atunci pentru filosofie, dar am rămas în continuare la fel de pasionat de istorie. De aceea, când am ales să fac o a doua facultate, decizia a fost una ușoară pentru mine. Mai ales că cele două se completează, având nevoie de ambele discipline pentru a înțelege o epocă, un curent, o personalitate.

Rep.: Am înțeles că ai participat la câteva conferințe ale facultății. Ce au reprezentat pentru tine?

R.P.G.: Da, în cadrul lor am expus elevilor de liceu câteva din cunoștințele mele. Toate acestea m-au ajutat să trec peste frica de a vorbi în public și mi-au deschis noi orizonturi.

Rep.: Ai participat la voluntariate?

R.P.G.: Încă din anul I am fost un voluntar activ. Aici menționez AMM – Asociația Milites Marisensis, asociație de reconstituire istorică, cu care am participat la diferite festivale, evenimente și ore de istorie vie, cât și Muzeul Universității, unde, dincolo de ghidajul muzeal, am organizat diferite expoziții.

Rep.: Ce îți place să faci în timpul liber?

R.P.G.: Îmi place sportul mai ales. Merg destul de des cu prietenii la fotbal, tenis sau ping pong.

Rep.: Cât de dificil a fost parcursul spre a deveni șef de promoție?

R.P.G.: Într-adevăr a necesitat multă muncă. Însă atunci când pui lucrurile în balanță, percepția se schimbă. Nu a fost neapărat dificil, cat a fost antrenant. Și aici, la fel ca în orice domeniu, când faci cu plăcere ceea ce faci, nu simți neapărat greutățile, ci mai degrabă te bucuri de rezultatul finit.

Rep.: Câte ore ai dedicat zilnic studiului?

R.P.G.: Nu pot zice că am alocat un număr exact de ore în fiecare zi. Acestea au variat în funcție de timpul meu, de starea de spirit sau de „cheful” avut. Pentru că este normal ca uneori să simți nevoia să iei o pauză, să te detașezi și să faci altceva. Important este ca acea pauză să îți fie benefică și să te întorci cu forțe proaspete și cu o motivație în plus.

Rep.: Cine te-a susținut în tot demersul acesta?

R.P.G.: Ar dura prea mult să enumăr toate persoanele care mi-au fost alături. De la prietena mea, la mama mea, familia și prietenii în general. Nu în ultimul rând, am avut norocul să întâlnesc niște profesori deosebiți, disponibili si deschiși la dialog oricând. Rezumând, toate persoanele cu care m-am înconjurat de-a lungul timpului au contribuit în egală măsură la reușita mea.

Rep.: Ce planuri de viitor ai? Vei continua în domeniul studiat?

R.P.G.: Da, asta îmi propun. Vreau să rămân în mediul universitar pentru a educa, învăța și instrui și eu la rândul meu generațiile viitoare. De asemenea, doresc să aprofundez și arheologia de care sunt strâns legat.

Rep.: Consideri că există locuri de muncă aferente studiilor tale pe piață?

R.P.G.: Aici este discutabil. Într-adevăr există o adevărată criză în domeniul științelor umaniste. Însă și acest lucru este în schimbare. Noi, ca țară, avem nevoie de specialiști în cât mai multe domenii, aici includem și pe cele menționate mai sus. Încă mai am încredere în societatea noastră si în oameni, de aceea cred că cei care muncesc și se dedică domeniului ales își vor găsi mereu locul potrivit, unde să fie apreciați conform competențelor lor.

Rep.: Ce sfaturi le-ai oferi studenților care îți calcă pe urme?

R.P.G.: La fel cum am afirmat și în discursul de la festivitate, nu sunt în măsură să ofer sfaturi. Le transmit doar atât: să își păstreze vii curiozitatea și dorința de cunoaștere, să își apere principiile și mai ales, să își urmeze propriul drum. Fiecare trebuie să aleagă ce e mai bine pentru el, fără a se compara cu cineva și fără frica de a eșua. Iar dacă eșuează, să își amintească mereu că este doar o etapă intermediară în atingerea succesului.

Alexandra BORDAȘ