Drum lin spre nemărginire, domn profesor!

„Să mori nu este nimic, înspăimântător este să nu trăiești”, spunea celebrul scriitor francez, Victor Hugo. Domnul profesor a trăit! A experimentat viața în cel mai exhaustiv mod ființial posibil, pentru că în cei doar 42 de ani, ambiția, devoțiunea sacerdotală, pasiunea pentru lectură și eforturile asidue depuse l-au propulsat pe cele mai înalte culmi- apogeice- ale devenirii sale profesionale și umane deopotrivă. 

Poetul, criticul literar, cadrul didactic universitar și, dincolo de rigurozitatea titulaturilor, omul, Dumitru Buda, a fost și va rămâne veșnic în amintirea vie a sutelor de studenți pe care i-a format, cărora le-a sedimentat pasiunea pentru esteticul literar și pe care i-a ajutat să-și descopere potențialul, valorificându-l. Mă număr printre aceștia, tocmai de aceea îmi este atât de greu să scriu aceste rânduri, să-l elogiez pe domn profesor, dar postum…

Plecarea lui spre nemărginire, mult prea prematură, este o tragedie atât pentru cei care l-au cunoscut, câtuși de puțin, câtuși de superficial, dar și pentru cei care nu l-au cunoscut. Astăzi am pierdut un geniu al literaturii românești! Nu putem decât să-i păstrăm amintirea vie în felul în care ne-a învățat marele nostru poet, Eminescu: lecturându-l, însuflețindu-l prin fiecare vers citit care- i aparține.

Drum lin spre absolut, domn profesor! Noi, masteranzii specializării SCCD, vă vom păstra adânc în sufletele și memoriile noastre drept un exemplu- de dascăl, de scriitor, de om!

Mădălina ROHAN