Expoziția „Fragmentarium”, fragmente de trăire la Târgu Mureș

Marți, 27 august, Galeria Art Nouveau din Târgu Mureș aflată pe strada Enescu, nr. 2, a găzduit vernisajul expoziției de fotografie și fotomanipulare digitală intitulată „Fragmentarium”. Cei doi fotografi, Kalman Sztrharszky și Horia Ștefan Trânc au expus „fragmente de trăire”, după cum înșiși artiștii și-au descris operele. Spontaneitatea, genuinul, candoarea sunt bazele numitorului comun dintre cei doi artiști, lucrările lor suprinzând nu o temă, ci crâmpeie din existența lor trecută prin propriul filtru emoțional – de aici titlul „Fragmentarium”.

Arta de a privi arta

„De multe ori trecem prin lume fără să observăm niște detalii care sunt vitale – unii coboară la nivel de celulă, alții merg spre macroforme. Cei doi fotografi sunt magicienii care imortalizează aceste clipe pe care noi, în marea majoritate a timpului, le ignorăm fie din grabă, fie din indiferență. Găsiți în galerie două tipuri de fotografii; unele sunt prelucrate – mi-a plăcut conceptul de fotomanipulare”, a transmis Mana Bucur, președintele Filialei Mureș a Uniunii Artiștilor Plastici în deschiderea expoziției.

În continuare Mana Bucur a lecturat celor prezenți la vernisaj un pasaj din volumul „Ichigo-Ichie” de Héctor García și Francesc Miralles, centrându-se asupra artei de a privi.

„E un fenomen: multă lume intră în galerie, se uită, dar nu văd. Pentru asta trebuie să ai un ochi format sau să te străduiești să pătrunzi lucrurile. Artistul nu vrea să dea gratis lucrările lui; te pune să contribui la lucrarea aceea și să o pătrunzi pentru a o înțelege, fie că vorbim de o înțelegere parțială sau totală”, a adăugat președintele Filialei Mureș a UAP.

„Fragmentarium”, colecție de frânturi de viață

„Inițial, această expoziție a fost una ad-hoc; am luat fragmente din lucrări realizate de-a lungul anilor și le-am pus împreună. Sunt lucrări din mai mulți ani. Stilul meu se centrează asupra alăturării a trei imagini, asupra triadelor. Prima dată când faci o fotografie, este o întâmplare; a doua, este o coincidență, iar a treia reprezintă o idee. Sunt foarte spontan, dar există mereu intenție. Am lucrări modificate, amestecate – nici nu-mi mai amintesc incipitul și motivația unora. Am expus lucrări realizate în decursul a doi, trei ani, deoarece nu tot timpul ai inspirația necesară”, a explicat fotograful Horia Ștefan Trânc.

„Nimicul” în artă și importanța sa

Stilurile celor doi se reunesc doar prin titlul expoziției, fotografiile lor nu putând fi mai deosebite. Întrebat despre inspirația din spatele cadrelor, fotograful Kalman Sztrharszky a subliniat relevanța ontologică a amănuntelor neobservate de individul contemporan.

„Este vorba despre lucruri simple, neimportante pe lângă care trecem fără să ne dăm seama. Vorbim de niște detalii pline de emoție, nimicuri, practic, dar nimicuri care ne încarcă de foarte multă emotivitate. De aceea aș propune ca lucrurile să fie văzute prin ochii unui copil care se bucură de lucrurile genuine, pe care le vede pentru prima dată. Aceasta este ideea, cea a noului născut care descoperă lumea cu bucurie și curiozitate. Sunt lucruri deosebite, niște fragmente și detalii pe care le pierdem din vedere, fără să le dăm importanță. Totodată, cadrele nu sunt premeditate. Lucrurile vin de la sine, pur și simplu, fără să le judeci prea mult sau să le prejudeci; ele vin din trăirile interioare. Arta este o taină – nimeni nu o poate defini. Nu are formule”, a explicat Kalman Sztrharszky.

Privitorul și arta, în comuniune

Cei doi fotografi, după cum a menționat și Mana Bucur, au susținut necesitatea existenței unui privitor, a unui interlocutor în discuția artei cu individul. E nevoie de apropiere, strădanie și muncă pentru a pătrunde în universul artistic oferit, e nevoie de conversație cu fotografia: „O lucrare nu e completă până nu se realizează comuniunea operă – privitor”, în cuvintele lui Horia Ștefan Trânc.

„Prefer ca bucuria să vină din partea privitorului, din ochii acestuia. Cel care privește, hotărăște”, a conchis Kalman Sztrharszky.

Totodată, lipsa titlurilor fotografiilor expuse subliniază această necesitate a aportului privitorului, care e este îndemnat la introspecție, la găsirea sensului și, implicit, a sinelui în artă.

Alexandra BORDAȘ