TEDxUMFST. Cosmin Popa, psiholog, personalități dificile și optimism

Psihologul Cosmin Popa a vorbit, la TEDxUMFST, despre felul în care ne raportăm la persoanele cu tulburări de personalitate și despre felul în care gestionează aceste cazuri în calitate de psihoterapeut. Titlul prelegerii sale a fost: „Contează optimismul când interacționezi cu personalitățile dificile?”. 

Prima ediție a TEDxUMFST s-a desfășurat în Sala Senatului universității, sâmbătă 22 februarie, și a adus în fața spectatorilor 10 vorbitori invitați, personalități marcante din domenii diverse: de la sport, Gabriela Szabó, la arhitectură, Șerban Țigănaș, de la literatură, Marius Chivu, la medicină, Horațiu Suciu, sau muzică, dirijorul Gabriel Bebeșelea. Acestora li s-au alăturat profesorul Bogdan Rațiu, Antoneta Galeș, autoare și consultant în dezvoltare organizațională, profesorul universitar Dumitru Borțun, și rectorul UMFST, Leonard Azamfirei. Evenimentul a fost organizat de conf. univ. dr. Cristina Nicolae și lector. univ. dr. Cezar Sigmirean, prodecan al Facultății de Științe și Litere „Petru Maior” din cadrul UMFST.

Ce e personalitatea dificilă

„V-ați simțit vreodată umiliți de cineva? V-ați simțit, de fiecare dată, desconsiderați? (…) Ați avut situații în care ați fost trădați, înșelați, și persoana respectivă a zis: e ultima oară, nu o să mai fac. Și nu a făcut-o și a repetat fapta făcută. Asta înseamnă, de fapt, personalitatea dificilă sau, dacă ne referim la patologie, tulburarea de personalitate”, a explicat psihologul Cosmin Popa. 

Cum ar fi bine să interacționăm cu acești oameni?

„De cele mai multe ori, aceste persoane sunt stigmatizate (…). Prin urmare, cum ar fi bine să interacționăm cu acești oameni? E bine să-i stigmatizăm, să-i respingem sau, dimpotrivă e bine să-i ajutăm, să-i încurajăm, poate vom obține ceva?”, a fost întrebarea retorică prin care psihologul a luat spectatorii împreună cu el în explorarea problemei.

„Am ajuns într-o situație în care oamenii sunt etichetați. Oamenilor li se pun etichete: rebeli, conservatori, nu știu: confruntativi… Trăim într-o lume a etichetelor. (…) Dacă eu, fără să-mi dau seama, etichetez un pacient în terapie, eficiența se reduce până undeva cu 60%. Ceea ce este enorm. Drept urmare, acceptarea necondiționată a unui om și faptul că nu îi pui o etichetă reprezintă primul pas către vindecarea lui”, a explicat Cosmin Popa.

„Apropo, dacă eu, ca terapeut, nu-l accept pe omul din fața mea, cum s-ar putea el accepta pe el însuși? Asta e marea problemă.”

Rolul optimismului

„Dacă eu nu cred în el, apropo de optimism, cum să creadă el, până la urmă, și cum să-și rezolve problemele? După ce vine după ani de traume, după suferințe, după multe-multe nedreptăți pe care le-a trăit. Da, dacă vreau să schimb pe cineva, trebuie ca eu să cred prima dată în el. Trebuie să fiu optimist. Trebuie să văd din mai multe perspective, pentru că suntem atât de diverși și suntem atât de diferiți, încât nu putem să vedem lucrurile în alb și negru, în totul sau nimic”, a continuat Cosmin Popa. 

„Mi-am dat seama că, de fapt, primul lucru – e o condiție princeps, pentru a reuși să poți să faci față și să-i ajuți pe acești oameni, trebuie să fii extrem de optimist. (…) Optimismul este un mecanism de reziliență. Întrebarea noastră este următoarea: oare pacientul trebuie să fie optimist sau pacientul cu o personalitate dificilă? De fapt, amândoi. 

Uneori, pacientul nu are resurse pentru a fi optimist, drept urmare, cel care trebuie să fie, în primul rând, optimist este terapeutul.”

E posibil?

„Poate terapetul să schimbe ceva ce s-a clădit în 20, în 30 de ani, ca personalitate, în 6 luni de zile, într-un an de zile? Răspunsul este: nu. E nevoie și de implicarea familiei. (…) Bun, optimismul… (…) Trebuie să fii optimist, dar trebuie să rămâi realist”, consideră Cosmin Popa.

Psihologul și-a continuat discursul vorbind despre etapele de conștientizare, reflectare, acceptare, inocularea speranței și, apoi, a atitudinii optimiste. A subliniat că e important fiecare pas și fiecare mică reușită a pacientului pe parcursul procesului terapeutic.

„Ajungem în situația în care pacientul, încet-încet, începe să integreze: cine e el, ce a făcut, lucrurile bune, lucrurile mai puțin bune și să își dea seama că natura umană este failibilă, că nu poți să fii perfect, că mai devreme sau mai târziu vei comite erori. Eroarea este normală, este normală, cu o singură condiție: să fie corectată, pacientul să încerce să schimbe ceva”, a explicat psihologul. Acesta a mai adăugat că optimismul a rolul de a ne ajuta să ne proiectăm un viitor pozitiv, pentru care să fim capabil să căutăm soluții în prezent.

Conf. univ. dr. Cosmin Popa este cadru didactic la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș, psiholog clinician și psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală, certificat și afiliat la Beck Institute of Cognitive-Behavior Therapy, Philadelphia, SUA. De asemenea, este doctor în medicină, domeniul psihiatrie, având o experiență clinică de peste 17 ani în domeniul sănătății mintale.