Viață, muzică și societate cu Adrian „Baciu” Igrișan

Mergând la un concert Cargo am avut șansa și onoarea de a sta la discuții cu Adrian Igrișan, sau „Baciu” cum unii dintre noi îl cunoaștem. Crescând cu muzica lui și urmărind diferitele proiecte și activități în care se implică el împreună cu trupa lui, am fost extrem de bucuroasă cand mi s-a dat acordul de a-i lua un interviu, unul dintre visele mele din copilărie devenind realitate în momentul în care m-am așezat lângă ”Baciu” și am început să povestim. Discuțiile, trebuie să recunosc, au fost dintre cele mai diverse. Am vorbit fie despre muzică și trăiri, fie despre societatea în care trăim cu toții, de la mic la mare.

În cele ce urmează, veți descoperi, în același fel în care am făcut-o și eu, modul în care percepția pe care o avem despre artiști atunci când sunt pe scenă, se schimbă în momentul în care avem șansa de a schimba două vorbe cu ei. Numai atunci vom putea înțelege cu adevărat faptul că fiecare dintre noi, are temerile, frustrările, supărările și gândurile proprii, pe care le va împărtăși cu oricine este dornic să asculte. Așadar, vă invit să trecem împreună prin ceea ce eu am ascultat cu atât de mult drag de la unul dintre oamenii care dă glas unei generații întregi.

Noua generație și dispariția „griului din privire”

„Generația asta tânără e o generație frumoasă și nu mai acceptă stări puerile și are nevoie de consistență și trăire. Asta e o mare bucurie”, spune Adrian Igrișan despre generațiile care au crescut în afara jugului regimului comunist. Acestea sunt dispuse să își ia apărarea, bucurându-se de libertatea cu care au crescut, dar și de modul în care viața trebuie trăită.

„Eu am cunoscut o generație care m-a bucurat. Mi-a crescut sufetul când am auzit ce subiecte de discuție au ei. E o nebunie frumoasă ce se întâmplă. Voi nu mai aveți griul ăla din priviri pe care-l avem noi”, spune ”Baciu”. Aceste vorbe pe care tocmai le-ați citit sunt dovada că, până la urmă, nu s-a ales praful de noua generație și că avem și noi ceva de oferit acestei lumi. Da, timpurile s-au schimbat, oamenii sunt în continuare alții, dar ceea ce nu trebuie să uităm este să ascultăm și să avem răbdare pentru că fiecăruia dintre noi ne ia ceva timp să ne ieșim din carapace.

Cu toate că s-a ieșit din acea buclă neagră, lehamitea care a rămas se face resimțită și în ziua de astăzi, născând „o lipsă de interes pentru frumos și pentru a face bine – voi ca generație, sunteți o generație frumoasă, ați crescut fără opreliști”, adaugă solistul.

Libertatea ne-a oferit ocazia de a exprima cine suntem cu adevărat. Ne-a lăsat de capul nostru. Dar cu toate acestea, câțiva dintre noi nu am uitat de unde am plecat și mereu ne lăsăm loc de „Bună ziua!” pe oriunde mergem. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că fiecare pădure are uscăciunile ei, așa cum o generație are oamenii ei buni sau mai puțin buni. Poate unii dintre noi suntem mai old school și am mers „la munte sau la pădure cu cortul și cântam cu chitarele reci” în timp ce „alții ascultau tot felul de baliverne și făceau glume de cartier.”. Așa este până la urmă în toate generațiile. Fiecare are „grosul” ei.

„Dar, repet, eu am mare încredere în generația voastră!”, continuă solistul.

Pentru voi… generațiile noi!

„Fiți frumoși în continuare! Mergeți pe calea voastră! Aveți pretenții mari pentru stările pe care le trăiți! Nu acceptați mai puțin decât maxim! Să vă bucurați și să trăiți viața la vârsta la care merită trăită!”, este mesajul pe care Adrian Igrișan îl dă tineretului.

Îi îndeamnă să trăiască la maxim fiecare zi și fiecare secundă, să se bucure de viață și să ia fiecare moment așa cum este el. Cel mai important este să ne menținem frumusețea și sclipirea din ochi, dar cu toate acestea să nu uităm să mai plecăm capul din când în când, deoarece „puțină modestie nu strică”. Să avem credință atât în noi, cât și în ceea ce este deasupra noastră, să gândim totul la rece și să nu cădem pradă manipulării care ne pândește la tot pasul și pentru care „creierele noastre nu sunt pregătite.”. Dezinformarea este și ea la tot pasul și cel mai bun mod prin care poate fi combătută este cititul. „Citim un rând și avem senzația că stăpânim subiectul.”. Nu e așa. Informarea este una dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru a deveni din ce în ce mai greu de manipulat și pentru a înțelege mult mai bine ceea ce se petrece atât în jurul, cât și în interiorul minții și sufletului nostru.

Viața de familie și viața de scenă

Venind vorba despre cum reușesc atât el, cât și colegii lui să își balanseze „viața de familie cu viața de vedete rock”, ”Baciu” ne face să înțelegem că nu este vorba de a pune în balanță cele două vieți, ci de o excludere a uneia din cealaltă.

„Atunci când sunt acasă, sunt acasă. Și sunt soț și tată”, spune Adrian Igrișan.

Fiecare dintre noi suntem oameni și că fiecare dintre noi avem nevoie de ceva ce este numai al nostru. Un loc tihnit în care societatea nu poate intra, cu toate că ar dori să facă asta.

„Am și eu ceva ce este al meu și vreau să rămână al meu”, ne spune Adrian Igrișan, făcându-ne să realizăm cât de importantă este familia în viața unui om și cât de neprețuită poate să fie ea pentru liniștea pe care ne-o oferă când avem cea mai mare nevoie.

„Atunci când sunt acasă, sunt acasă. Și când sunt la concerte, sunt la concerte.”.

Puțin cu puțin iese ceva minunat

Poate nu mulți dinte voi sunteți familiarizați cu ceea ce se petrece în lumea rock-ului românesc, dar atât Cargo, cât și alte trupe care se înfruptă din acest gen muzical sunt implicate în proiecte umanitare, ajutând într-o parte și în alta, punând puțin lângă puțin, reușind să ofere mult. Ei bine, din această seria de proiecte face parte și ”Music for Autism”, la care Cargo este afiliat, oferind șanse copiilor cu autism dar și cu alte dizabilități.

„Mi-am dat seama de-a lungul vremii că cu atât de puțin putem ajuta atât de mult și încercăm să facem cât mai multe… să dăm înapoi din ce am primit”, acesta fiind până la urmă normalul care ar trebui promovat în societate.

Pentru ei reprezintă o foarte mare bucurie momentul în care văd că au ajutat aceste categorii sociale de care nu se prea ocupă lumea. Faptul că un copil cu autism poate să facă o școală, iar mai apoi să devină cofetar este cu adevărat un lucru minunat.

„E adevărat. Am pus și noi umărul să cumpărăm ce era nevoie, dar putem face atât de multe cu atât de puțin efort.”.

”Te chem…”

Poate una dintre cele mai controversate piese pe care Cargo le-a scos vreodată are la bază ceva ce fiecare dintre noi am simțit măcar odată în viață… o amintire, un sentiment pe care nu vrem să îl spunem nimănui pentru a rămâne al nostru pe vecie. Nu știu câți dintre noi am știut asta înainte, dar Adrian Igrișan a pus pe muzică versurile lui Sorin Poclitaru: „Mi-au cântat versurile pur și simplu. Am compus piesa în jumătate de oră”, povestește Baciu.

Cu toate că piesa pare una foarte simplă, trăirea pe care aceasta o transmite este una uriașă, chiar aparte. Chiar dacă mulți au spus că piesa nu se potrivește în repertoriul discografiei Cargo, Adrian Igrișan este de altă părere: „Muzica-i muzică și e frumoasă. E cântată în mai multe feluri, mai multe genuri. Avem și o latură dintr-asta. Pentru că suntem și duri câteodată. Suntem și violenți câteodată. Suntem și melancolici câteodată.”. Piesa ”Te chem”, ne spune Adrian Igrișan, „este o piesă pe care o asculți singur pentru că fiecare dintre noi avem câte o nebunie de trăire pe care am trăit-o intens la un moment dat și despre care nu vorbim… Despre asta e vorba în piesă”.

„Să ne bucurăm mai mult de ce avem…”

Cel mai important este să trăim intens și frumos. Nu trebuie să dăm explicații nimănui pentru modul în care am ales să ne trăim viața.

„Toate procesele sunt vis-a-vis de mine în fața lui Dumnezeu. Eu trebuie să fiu împăcat cu ce fac”, ne spune Adrian Igrișan.

Ceea ce el dorește să le transmită copiilor și până la urmă tuturor oamenilor este să „își vadă de treaba lor, să învețe cât pot pentru că Dumnezeu o să le dea în momentul în care merită. Să nu aibă așteptări înainte să genereze ei”, continuă solistul.

Orice acțiune are și reacțiunea, dar acea reacțiune depinde foarte tare de ceea ce am ales să facem. Toate ni se întorc la un moment dat. Depinde doar de noi ce primim înapoi: „Zic să ne bucurăm mai mult de ce avem. Și să uităm partea goală a paharului. Să ne bucurăm puțin mai mult și să fim puțin mai buni și mai modești și mai umili în fața lui Dumnezeu, nu în fața altor oameni. Să trăim frumos pentru că în momentul în care noi trăim frumos, îi influențăm și pe ceilalți din jur să trăiască frumos.”

Auzind aceste cuvinte de la el, nu pot să spun că m-a luat prin surprindere atitudinea lui față de viață, dar mi-a oferit un fel de liniște sufletească pe care sper că v-am transmis-o și vouă, cititorilor. Pentru că, până la urmă, asta este cel mai important… să trăim… pentru că nu știm cât timp mai avem.

„Trăiți. Dar trăiți frumos fără să deranjați în jur. Ieșiți în natură, nu mai stați între betoane”, continuă artistul, încheind mai apoi pe o notă prietenoasă: „Eu zic să fim rock. Eu asta spun întregii societăți. Fiți rock!”.

Andrada UIFĂLEAN