„Casa Păpușilor” – Muzeul de suflet cu peste 700 de povești în porțelan

Colecția unică de păpuși de porțelan din „Casa Păpușilor”, găzduită în Bastionul Mic al Cetății Târgu Mureș, aparține Ancăi Chindea, o fostă angajată în domeniul bancar care și-a întrerupt cariera din motive de sănătate. Această impresionantă colecție numără acum peste 700 de păpuși, îmbrăcate în costume populare, haine de epocă, de lucru sau de joacă, potrivit Agerpres.

„Ne aflăm în Bastionul Mic din Cetatea din Târgu Mureş, iar eu am încercat să însufleţesc acest loc cu peste 700 de păpuşi din porţelan. Şi tot ce vedeţi îmbrăcat în port popular, toate hăinuţele lor, sunt cusute de mine. Am venit în întâmpinarea acelor păpuşi care nu mai aveau hăinuţe corespunzătoare, erau desculţe, încâlcite, spălăcite, defecte sau care nu aveau nicio problemă, dar mie mi s-a părut că portul popular li se potriveşte mai bine. Am căutat să le schimb şi să le fac hăinuţe noi, după cum vedeţi, la o parte dintre ele le-am păstrat în hăinuţele lor originale, haine de epocă, de gală, de serbare, însă nu există nicio păpuşă din această colecţie de peste 700 să nu fi trecut prin mâna mea, să nu fi primit ceva de la mine: o hăinuţă, o fundiţă, o mărgeluţă, o poşetuţă sau un alt accesoriu”, a declarat Anca Chindea, potrivit Agerpres.

Deoarece numeroșii vizitatori ai Bastionului Mic sunt curioși să descopere poveștile din spatele păpușilor, Ancuța le creează ad-hoc, adaptându-se la întrebările și curiozitățile fiecăruia. În „Casa Păpușilor” din Bastionul Mic al Cetății Târgu Mureș, vizitatorii descoperă o lume fascinantă, populată de personaje variate: de la eschimoși și indieni la balerine, pictorițe și bebeluși. Păpușile sunt îmbrăcate în haine de joacă, porturi populare sau costume elegante de epocă.

Printre ele se remarcă Liana, cea mai dolofană păpușă, îmbrăcată în straie tradiționale, dar și Dumitrița, una dintre cele mai impunătoare prezențe ale colecției, cu o înălțime de peste un metru. Există chiar și un sector al păpușilor harnice, gata oricând să intre în joc: „Dacă v-am prezentat-o pe cea mai mare, cea mai mică dintre păpuşele se află pe scăunel, lângă păpuşa îmbrăcată în verde. Acea păpuşă îmbrăcată în verde este cea mai importantă din toată colecţia pe care o vedeţi. Ea este Ancuţa, prima păpuşă de la care a pornit această poveste. Eu şi ea ne-am salvat reciproc. Eu am ales să o cumpăr din milă, pentru că îi lipsea un picioruş şi risca să fie aruncată. Am cumpărat-o cu bani mărunţi şi am salvat-o de la a fi aruncată la coş. Apoi, în 2018, ea m-a salvat pe mine. După 23 de ani de muncă într-o bancă, după o problemă medicală, am fost nevoită să mă opresc. Am ieşit din bancă fără nicio susţinere şi am pornit la drum de la zero, cu o păpuşă stricată”.

Păpușa care i-a schimbat viața

Anca Chindea își amintește că, în momentul în care a ținut pentru prima dată acea păpușă în mâini, și-a adus aminte de o întâmplare din copilărie, pe când avea doar 4-5 ani, și a trăit din nou sentimentul de tristețe provocat de o păpușă care se putea demonta. O amintire tristă din copilărie s-a transformat, peste ani, într-un nou început pentru Anca Chindea. La 45 de ani după ce o păpușă demontabilă i-a lăsat un gust amar, a găsit una defectă și a decis să o cumpere, fără să știe că aceasta îi va schimba viața. A reparat piciorul lipsă improvizând cu materiale simple, iar pentru a-i ascunde imperfecțiunea, i-a cusut haine populare – așa a luat naștere pasiunea pentru portul tradițional. Pe măsură ce îmbrăca păpușa, aceasta îi oferea liniștea și bucuria de care avea nevoie. După o viață marcată de greutăți – văduvă de tânără, mamă a doi copii, cu probleme medicale și o carieră bancară încheiată brusc – Anca Chindea și-a găsit refugiul într-o colecție care astăzi numără peste 700 de păpuși.

Anca a avut alături oameni dragi care au susținut-o în momentul în care și-a pierdut locul de muncă și care au încurajat-o să-și urmeze pasiunile: cusutul și scrisul. Pe lângă colecția impresionantă de păpuși de porțelan îmbrăcate în porturi populare, Anca a publicat trei cărți, inspirate din viața de zi cu zi. Deși s-a confruntat și cu descurajări, nu a renunțat la drumul său, iar în 2018, cu ocazia Centenarului, a organizat o expoziție de păpuși în costume populare la un restaurant tradițional din Târgu Mureș.

„Apoi, în 2019, vedea lumina tiparului prima carte. Efectiv m-am întors înapoi în tinereţe, am cules toate informaţiile, o parte din poveştile scrise în cărţi atât de mult le-am repetat în gând, până când le-am ţinut minte, iar în momentul în care a venit vremea să le public, efectiv au curs. Am scris trei volume de poezie, poeme, întâmplări reale, trecute prin filtrul sufletului şi puse în paginile cărţilor. Am traversat pandemia fără niciun venit. Singurul meu venit erau mesajele de susţinere ale cititorilor. Am început să colecţionez costume populare şi uite aşa, tot în paralel cu munca la păpuşi, cu cele scrise, am reuşit să adun peste 30 de costume populare din diverse zone, de la diverse etnii, pe care eu le îmbrac cu mare, mare drag la evenimentele la care se potrivesc a fi îmbrăcate. Aici, în Bastionul Mic, am încercat să creez o lume de poveste, să fie precum în casa dinainte, în casa bunicilor, cu icoane, cu prosoape, cu pat, cu perne, cu păretare, cu preşuri, cu tot ce ţine de acel loc”, a afirmat Anca Chindea, potrivit Agerpres.

Peste 700 de păpuși în continuă îngrijire

La „Casa Păpușilor” din Cetatea Târgu Mureș, Anca Chindea își dedică fiecare zi vizitatorilor, cusutului și scrisului. În doar trei ani, colecția ei a crescut de la aproximativ 400 la peste 700 de păpuși, pe care continuă să le îngrijească și să le înfrumusețeze. Deși iubește fiecare dintre ele, cea mai importantă rămâne prima păpușă, cea care i-a oferit impulsul de a merge mai departe: „După ce am cumpărat-o, am aşezat-o acasă pe un pervaz. De câte ori dădeam cu ochii de ea, parcă îmi transmitea acea stare de pace, de linişte, de bucurie de care aveam nevoie. A fost ca o terapie pe măsură ce am îmbrăcat-o, i-am făcut hăinuţele, am îmbrăcat-o, am dichisit-o. Din când în când mă mai despart de câte o păpuşă, le mai dăruiesc, pe unele le-am scos la licitaţie pentru cazuri caritabile. O păpuşă e un dar care se transmite din generaţie în generaţie, vine de la bunică, la mămică, la fiică nepoţică, la nepoţică şi aşa mai departe. M-a sunat o doamnă că are o păpuşă foarte veche şi care doreşte să o trimită la nepoţi sau la stră-nepoţi în Statele Unite şi mă roagă să o recondiţionez. Vă daţi seama ce ce înseamnă acea păpuşă pentru dânsa, ce va însemna peste ani de zile pentru familie, atunci când dânsa nu va mai fi? Fiecare păpuşă vine cu povestea şi cu energia unei case, a unei familii. Am câteva păpuşele regăsite, vin din ţări diferite, din case diferite, după ce au pornit din aceeaşi fabrică, au călătorit în alte ţări, iar ele au ales să se regăsească aici, la Târgu Mureş. Aici s-au regăsit şapte dintre ele”.

Diana CĂRBUREAN

Sursa foto & info: Agerpres