Omul de cultură Radu Țuculescu, condus pe ultimul drum de familie și prietenii apropiați

Într-o zi mohorâtă de final de martie, omul de cultură Radu Țuculescu a fost condus pe ultimul drum la Reghin, însoțit fiind de membrii familiei și de prieteni apropiați care au ținut să-i fie aproape la momentul despărțirii de lumea pământească. A ales să fie îngropat alături  de părinții, Dumitru și Maria Țuculescu care își duc somnul de veci în cimitirul ortodox al Bisericii Sf. Apostoli din Reghin.

„Iată că ne aflăm cu toții la o rugăciune în această perioadă deosebită a Bisericii noastre, în perioada Postului Mare, la câteva zile după praznicul cel luminat al Bunei Vestiri. Cu  siguranță că sufletele noastre sunt mai aproape unele de celelalte pentru că la un moment ca acesta suntem mai sensibilizați de acest cuvânt numit moarte. Fiecare dintre noi parcă schimbă ceva în mersul vieții noastre atâta vreme cât Dumnezeu ne mai lasă și pe noi pe pământ. De data aceasta, iată că Dumnezeu așa a  rânduit în marea sa măsură și slavă să îl așeze în Împărăția Sa cea cerească pe cel care în această viață a purtat numele Radu și care  pleacă dintre noi în aceastą zi de primăvară ca să-și găsească odiihnă ostenelilor sale pe care le-a avut pe Pământ. Cel care se desparte de noi a fost înzestat de Dumnezeu cu un talant aparte, acela al scrisului. Atât de mult m-au impresionat cuvintele sale  pe care vreau să le amintesc, faptul că prin cultură, fiecărui om îi se deschide altfel orizontul cunoașterii și al vieții. Fără cultură suntem oarecum limitati, însă cultura este ceea ce ajută fiecălui om să se dezvolte și să ajungă la o măsură mai înaltă față de cea cu care a pornit în viață. Rugăm pe atomilostivul  Dumnezeu să-i facă parte de o odihnă veșnică, să-l ierte, să-l odihnească în pace, iar pentru familie, pentru dumneavoastră cei dragi, Radu va rămâne cu dumneavoasră ca o icoană vie, așezată în casa sufletului dumneavoastră  atâta vreme cât o să vă aduceți aminte de el cu mult drag. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace.”, a spus părintele Vasile Teodor Roșca.

Gânduri de rămas bun din Israel

Părintele Vasile Teodor Roșca a dat citire unei scrisori venite  din Israel semnată de Paul şi  Moshe, prieteni dragi lui Radu Țuculescu.

Radu, dragul nostru prieten de o viață!

Nici nu ştiu cu ce să încep, ce aş putea să spun în câteva rânduri. Poate faptul că prietenia noastră a început în anii 60 ai secolului trecut ! Poate faptul că la Casa de Cultură a Studenților clujeni cu toții eram prieteni buni  Însă tu ai excelat în tot ceea ce făceai, teatru, pantomimă, muzică În acei ani grei dar lipsiți de multe din grijile de astăzi, noi studenții casei de cultură ne simţeam în largul nostru, legând prietenii de o viață întreagă.

Chiar şi după un hiatus de o viață întreagă când tu ai rămas la Cluj devenind o personalitate la Radio Cluj și scriind proză literară şi teatru de foarte bună calitate, eu am urmat o carieră didactică de limba și literatura engleză la Institutul de învățământ Superior din Piteşti iar apoi am părăsit România pentru a-mi reintegra familia în Israel. Şi iată, soarta a făcut să ne regăsim, să ne reîntâlnim atât în România cât şi în Israel. România pe care o simt și o consider țara mea tot atât de mult precum Israelul care a devenit țara mea adoptivă.

Anii aceștia ai reîntâlnirilor au devenit deosebit de frumoși și importanți, desi amândoi am adăugat povară multă pe umerii noștri. Am colaborat în domeniul literaturii române contemporane, am reușit să traducem împreună cu noul muşchetar, profesorul universitar Moshe B. Itzhaki, nenumărate poezii din literatura română contemporană în ebraică, s-o publicăm în volume frumoase aici în Israel pentru a prezenta publicului israelian acest deosebit corolar de literatură poetică. La toată această muncă sisifică împreună cu Moshe Itzhaki tu, Radu, ți-ai adus un aport covârșitor. Fără tine, Radu, nu am fi reușit să legăm cele două țări şi prin frumoasele poezii româneşti şi israeliene. Fără tine, Radu, n-am fi reușit să traducem literatura israeliană în limba română, volume de poezii publicate la Galaxia Gutenberg şi Şcoala Ardeleană. Îți mulțumim Radu că ne-ai adus înapoi la vatră iar pe Moshe, născut în Israel din părinți de origine română, l-ai învățat cum să se apropie de România și cum să iubească această țară și acest minunat popor. Însă tu Radu ai descoperit Israelul, singur cu fleurul tău de scriitor, de ziarist de om care era capabil să vorbească cu oamenii şi păsările din cer în aceeași măsură. Ai descoperit, ai făcut observații, ai scris despre țara și oamenii Israelului cu mult duh, adevăr și dragoste. Ba mai mult, ai descoperit-o şi reîntâlnit-o pe prima ta dragoste adolescentină, colegă de şcoală la Reghin, Ilana (Ileana | care plecase cu părinții în Israel în anii 60, ai văzut şi admirat frumuseţile Negevului nostru, a naturii nemaipomenite din deşertul viu, plin de viață, și ai vizitat multe alte locuri care te-au impresionat nespus. Prin faptele tale şi spiritul tău adevărat ai demonstrat din plin dragostea ta faţă de aceste locuri sfinte şi moderne. Vom plânge mult pentru tine dar te vom avea în sufletele noastre mereu. Drum lin spre ceruri drag prieten !

Paul și Moshe

La rândul său, părintele Ilie Damian și-a exprimat onoarea de a oficia slujba de rămas bun a celui pe care la numit  un om deosebit.

„Mulțumesc Lui Dumnezeu, mulțumesc acestei onorate familii și mulțumesc părintelui Roșca pentru că împreună suntem aici în aceste momente să înălțăm rugăciune către Bunul Dumnezeu pentru sufletul acestui om deosebit, Radu Țuculescu”, a spus părintele Ilie Damian care a dat citire scrisorii de rămas bun a nepotului Cristian Aszalos, cel care a moștenit harul scriitoricesc de la unchiul său, Radu Țuculescu.

„Ne luăm rămas bun de la Radu Țuculescu, cel care a fost frate, soț, tată, bunic, prieten sau uchi n îngărăgit. Privindu-și viața cu inima deschisă, Radu nu avea pretenția că și-a îndeplinit fără greșeală toate aceste roluri, așa cum orice existență umană este imperfectă. Radu Țuculescu a excelat în schimb în literatură, domeniu  în care a scris necontenit, unde și-a investit întreaga energie, devenind unul dintre cei mai importanți scritori români din ultimele decenii”, se arată în deschiderea scrisorii semnată Cristian Aszalos.

Viața și opera

„Radu Țuculescu s-a născut pe 1 ianuarie 1949 la Târgu Mureș pe când se trăgeau clopotele de Anul Nou așa cum îi plăcea să glumească. A crescut și a copilărit la Reghin orașul care i-a marcat atât viața cât și opera. A fost fiul lui Dumitru Țuculescu, un doctor extrem de apreciat în comunitate și al Mariei născută Manta. De origine din Sibiu, părinții lui Radu i-au oferit o educație aleasă. A crescut în preajma unei biblioteci impresionante care număra peste 3.000 de titluri, doctorul Țuculescu fiind un cititor neobosit. Aici, printre rânduri din multe domenii, viitorul scritor s-a afundat adânc, mai ales în beletristică, poezie, dramaturgie sau filozofie. dar și în muzică, intrând în contact cu pianul și cu vioara de la o vârstă fragedă. Aceste influențe i-au deschis drumul către o carieră ce avea să-l distingă pentru totdeauna. Urmează clasele primare la școala germană din Reghin, liceul de muzică din Cluj-Napoca și apoi Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din același oraș. Din acest moment, activitățile culturale ale lui Radu Țuculescu se multiplică. A debutat devreme ca student cu poezii și publicistică. În perioada 1972-1985 a fost redactor la Radio Cluj. Din 1985 până în 1989 a activat ca violonist la Filarmonica de Stat din Cluj. Din 1990 și până ce s-a pensionat a fost realizator la TVR Cluj, dar și șeful secției muzical-culturale. Un real talent, polivalent, acesta a condus în tinerețe trupe de teatru și de pantomimă. A montat piese clasice, contemporane sau piese proprii. Nu a abandonat teatrul nici după Revoluție când a participat la numeroase festivaluri naționale și internaționale. A fost de asemenea un valoros traducător de limbă germană. A beneficiat de burse de creație la Basel, Berna, Viena sau Paris. A călătorit mult în afara țării ca om de teatru, radio și televiziune și mai târziu ca scriitor.

A scris în 45 de ani zeci de volume,  romane, proză scurtă, piesă de teatru sau literatură pentru copii. A atins excelența și recunoașterea internațională, mai ales în romane, cărțile sale fiind traduse în Germania, Austria, Franța, Italia, Israel, Cehia, Serbia și Ungaria. A primit numeroase premii pentru romane,  teatru și film de televiziune, iar piesele sale de teatru sunt traduse în Cehia, SUA, Ungaria, Franța și Israel. Din 2008 a intrat în repertoriu permanent al Teatrului Orpheus din Praga. Romanul „Povestirile mamei bătrâne” este considerat de critici o capodoperă a literaturii române, iar despre volumul „Mierla neagră”  Ana Blandiana spunea că este „o lectură acaparantă și perenă, pe care mi-o voi aminti mereu”,  se arată în scrisoarea de rămas bun.

„Citiți-mă!”

„Ne-ar lua prea mult timp să enumerăm toate realizările artistice ale lui Radu Țuculescu. A scris intens până în ultima clipă. Aștepta lansările a două cărți ieșite de curând de sub tipar, volume pe care a apucat să le vadă și de care era foarte mândru. Mai avea și alte planuri, lăsând în urmă mii de pagini nescrise. Aceste coli goale le putem umple noi citindu-l. Acolo, în cărțile sale, Radu și-a lăsat sufletul, întreaga sudoare, lacrimile și veselia sa, chiar și sângele care a curs  pentru creație. Acolo, în opera sa și-a exprimat iubirea supremă față de lume. Pentru acest sacrificiu Radu Țuculescu va trăi mereu cât timp va avea cititori.  Noi, cei care vom pătrunde în universul seu literar, îl vom regăsi mereu așa cum îl știm, cu copilăria sa, cu tinerețea sa, cu prieteniile sale. cu muzica și rețetele sale delicioase, cu umorul său și cu tristețele sale, cu imaginația lui genială. pentru că viața trăită și omul au fost sursele inspirației sale. Aici, pe acest teren, Radu a dat totul. Pentru că mari autori sunt cei care vor nemuri,  scriitorul Radu Țuculescu, prin viața pe care a avut-o și-a câștigat șansa de a rămâne etern. Dacă ar fi să ghicesc care a fost ultima dorință, aș crede că a spus doar atât: Citiți-mă!. Am speranța că peste o sută de ani, când cei mai mulți dintre noi vom fi uitați demult, Radu va dialoga cu mii de cititori, în mai multe limbi. Pentru că doar arta poate sfida spațiul și timpul. O să-mi fie dor, Radu, de poveștile noastre fără sfârșit”, și-a încheiat Cristi scrisoarea.

Alin ZAHARIE