Proiecție de documentar și discuție despre conflictul interetnic din martie 1990 din Târgu Mureș

La 35 de ani de la conflictul interetnic din martie 1990 de la Târgu Mureș, cunoscut și drept  „Martie negru”, când tensiunile interetnice dintre români și maghiari au escaladat într-un conflict violent, Mathias Corvinus Collegium (MCC) a organizat la Studium Hub, în Târgu Mureș, pe data de 27 martie, proiecția filmului documentar bilingv „Vă doare capul?”/ „Fáj a feje?” și o discuție în cadrul unui eveniment numit „Cronica unei dezbinări: Martie Negru prin ochii presei”.

Invitații au fost cei doi realizatori ai documentarului, Cornel Mihalache, jurnalist și regizor, Edit Berecki, jurnalist, redactor și prezentator al TVR Târgu Mureș și Dr. Csaba Zoltán Novák, istoric, director al Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale din Cluj-Napoca. Discuția a fost moderată de Pataky István, jurnalist și redactor-șef adjunct al portalului Maszol.

Scopul lor a fost să expună modul în care s-a ajuns la confruntare, ce responsabilități au avut diferiți actori (stat, presă, armată, comunități locale) și în ce fel se poate înțelege mai bine această pagină controversată din istoria României postdecembriste.

Tensiunile acumulate înainte de 1990 și rolul statului în aplanarea conflictului

Participanții au subliniat faptul că naționalismul din perioada regimului Ceaușescu, precum și politicile de asimilare, au reprezentat un „substrat exploziv” în ceaușism. După 1989, promisiunile de recunoaștere a drepturilor minorităților (în special cele privind limba și școlile maghiare) au generat speranțe pentru comunitatea maghiară și, paralel, temeri pentru o parte a comunității românești.

S-a pus accentul pe faptul că autoritățile de la București, împreună cu reprezentanții locali din armată și forțele de ordine, ar fi putut preîntâmpina ciocnirile de la 19-20 martie 1990. În loc să intervină ferm, au avut o atitudine considerată de unii drept „complice” sau cel puțin „pasivă”. Unul dintre invitați a sintetizat: „Când ai două mulțimi uriașe în stradă și instituțiile statului nu intervin convingător, e destulă o singură scânteie pentru a se dezlănțui iadul.”

Mai mulți participanți consideră că anumite structuri rămase din fosta Securitate și armată ar fi „permis” sau chiar „încurajat” degenerarea situației. Pe de altă parte, unii au remarcat și gradul foarte redus de experiență democratică și lipsa de capacitate a noilor conduceri – „nu existau abilități de mediere sau dorința reală de a aplana conflictul”, după cum a explicat un alt invitat.

Rolul presei și propagarea dezinformării în contextul conflictului

Discuția a evidențiat modul în care presa, în prima parte a anului 1990, a întreținut o atmosferă de neîncredere și ostilitate. Ziarele locale românești și maghiare, dar și publicațiile centrale, transmiteau informații unilaterale sau, uneori, distorsionate. Dr. Csaba Zoltán Novák a remarcat: „Presa românească relua constant teama că maghiarii sunt revizioniști, iar presa maghiară repeta că statul român nu va recunoaște niciodată drepturile minorităților. Oamenii rămâneau prinși în cercul neîncrederii.”

S-a discutat și despre apariția zvonurilor alarmiste, în special despre hărți și articole care ar fi indicat intenții de „rupere” a Ardealului. Lipsa unui mesaj coerent și echilibrat din partea autorităților a lăsat teren liber dezinformării.

Experiențe personale și traume colective

Unii participanți au rememorat trăirile de la fața locului, subliniind rapiditatea cu care situația a scăpat de sub control. Dr. Csaba Zoltán Novák a povestit cum oamenii fugeau dezorientați când au izbucnit încăierările, remarcând că „până și unii ofițeri români, veniți să vadă ce se întâmplă, s-au întors imediat în cazarmă”.

Edit Berecki, care avea 13 ani în 1990, a relatat cum centrul orașului arăta după luptele din stradă „ca un pom de Crăciun doborât”. De asemenea, povestește invitata, a doua zi după evenimente, prietenul său român nu a mai fost lăsat de tatăl ofițer să se vadă cu ea. Aceste mărturii au evidențiat „ruptura” subită din comunitate, care a dezbinat relații vechi dintre vecini și prieteni.

Dr. Csaba Zoltán Novák a accentuat faptul că un asemenea conflict lasă urme adânci în memoria colectivă a orașului. Deși situația s-a mai calmat, „stigmatul” a rămas. Cornel Mihalache a subliniat ideea că, în anumite condiții istorice și politice, astfel de episoade s-ar putea repeta, fiindcă „natura umană nu se schimbă atât de ușor”.

Ce ce lecții rămânem astăzi, la 35 ani de la acest conflict?

Invitații au declarat că, în încercarea de a desluși ce s-a întâmplat cu adevărat în martie 1990 la Târgu Mureș, mulți români rămân cu convingerea că ar fi existat planuri secrete ale maghiarilor de a dezlipi Ardealul. Pe de altă parte, majoritatea maghiarilor susțin că totul a fost orchestrat de elemente naționaliste românești, din vechea Securitate. Acest paradox a fost comentat astfel de Dr. Csaba Zoltán Novák: „Sunt două narațiuni paralele, fiecare parte vede realitatea printr-o lentilă diferită. Câtă vreme statul nu vine cu o anchetă clară, iar societatea civilă nu discută deschis, e greu să armonizăm aceste puncte de vedere.”

O idee recurentă a fost aceea că elitele și factorii de decizie au folosit temerile și frustrările populației în scopuri politice. În plus, mulți dintre liderii locali rămăseseră formați în vechiul sistem, având reflexul confruntării, nu al negocierii. Lipsa unei autorități credibile care să garanteze drepturi și securitate pentru ambele părți a agravat conflictul.

Invitații au căzut de acord că evenimentele din martie 1990 nu au fost niciodată pe deplin lămurite într-un cadru oficial. “Este nevoie de o reevaluare constantă, cu toate sursele pe masă”, au spus ei. Altfel, circulă doar versiuni fragmentare și „adevăruri” parțiale.

Mai mulți participanți au atenționat că, în contexte de criză, conflictul interetnic poate reizbucni, dacă liderii politici folosesc din nou discursuri naționaliste. Soluția ar fi o comunicare onestă, o mass-media responsabilă și instituții solide care să intervină imparțial.

„Nu e de ajuns să vorbim, avem nevoie de un proiect mai mare de consolidare. Un pas foarte important ar fi să începem un dialog și să încercăm să ne înțelegem reciproc fricile.”, a concluzionat Dr. Csaba Zoltán Novák.

Pentru MCC, este deosebit de important ca, în activitatea sa de sprijinire a talentelor, să construiască punți între comunitățile noastre, facilitând o confruntare sinceră cu trecutul nostru și modelarea conștientă a viitorului comun. Evenimentele din Martie Negru au lăsat o amprentă profundă asupra vieții comunității din Târgu Mureș, subliniind importanța dialogului și a înțelegerii reciproce. De aceea, considerăm esențial să reflectăm împreună asupra acestor evenimente istorice, învățând din ele pentru a consolida cooperarea viitoare – a subliniat Talpas Botond, președinte MCC.

Mathias Corvinus Collegium își dorește să încurajeze dialogul, diversitatea de idei și să ofere un spațiu de dezbatere deschis și gratuit pentru membrii comunității. De asemenea, oferă sprijin pentru peste 2000 de tineri talentați din Transilvania, prin programe și traininguri gratuite, care completează studiile școlare și prin evenimente publice în limba engleză, română, maghiară și germană. Mai multe detalii despre MCC și evenimentele sale publice găsiți pe pagina mcc.ro/ro.

(Redacția)