”Open Mic Poetry”, la Târgu Mureș

Poezia, teatrul, muzica, literatura, pictura… ele mereu sunt acolo pentru a oferi un popas celor care se lasă purtați de val în viața de zi cu zi și uită să trăiască cu adevărat. Printre răgetele vieții cotidiene, printre fuga asta constantă în care ne aflăm și printre viețile pe care fiecare dintre noi uităm, din păcate, să le trăim așa cum trebuie… printre toate astea se află ceva care multă lume trece cu vederea… arta. Ea, după cum a spus Anne Rice în bine cunoscutul ei roman, ”Vampirul Lestat”, respinge haosul, „adică existența lipsită de sens”, oferindu-ne puțin timp în care putem pune frână, bucurându-ne de trăirile, sentimentele, gândurile și emoțiile care fac viața mai frumoasă.

Din acest punct de vedere, pentru câțiva dintre noi, cei care locuim în Târgu Mureș, și nu numai, Open Mic reprezintă acea ușă de scăpare pe care putem intra când avem nevoie, știind că nu o să fim judecați, ba chiar, încurajați să scriem din ce în ce mai mult, folosind poezia ca terapie. Aici este locul în care fiecare ajungem din întâmplare, dar rămânem prin alegere. În acest fel, vă invit să trecem împreună printr-o scurtă istorie a ”Open Mic Poetry”, cunoscând-o și pe cea care dă viață în continuare acestui proiect.

Nașterea unui safe space

„Open Mic Poetry” s-a născut acum doi ani la inițiativa bunei mele prietene Arhiliuc Nicoleta pentru a da tuturor artiștilor, care până acum poate ezitau să se exprime, oportunitatea de a-și face vocea auzită și de a-și expune absolut orice gând doresc ei sub formă de poezie”, ne spune Roxana Giurgiu, actuala coordonatoare a proiectului, „încă destul de underground în orașul nostru.”. Când vine vorba de scopul acestui proiect, și pe care cu mari speranțe îl va atinge la un moment dat, este acela de a oferi un spațiu sigur cât mai multor scriitori și iubitori de poezie. În plus, deseori am avut surpriza de a vedea și întâlni persoane care nu sunt din Târgu Mureș, dar care au venit fie special, fie din întâmplare, și s-au alăturat cercului micilor poeți ai orașului.

Familia aceasta pe care noi o numim ”Open Mic Poetry” a început ”foarte timid, fiind formată din majoritatea persoanelor care eram în același cerc de prieteni”, luând naștere dintr-un simplu gând, „Haide să ieșim în seara asta să vorbim despre poezie și să citim ce am mai scris”, ne povestește Roxana Giurgiu. În final, timpul și-a spus cuvântul și acest gând s-a transformat în realitate, luând „o amploare nesperată, dar foarte bine venită”, dezvoltând „un suflet al lui.”

Idei, idealuri și dorințe

Când vine vorba de viitorul ”Open Mic Poetry” ar fi superb ”dacă ar ajunge să deschidă poarta pentru cei care doresc să fie publicați, pentru că mi se pare că atât de multe persoane care vin și se implică în evenimentul acesta, au un stil atât de frumos și atât de special încât ar fi păcat dacă ei au dorința aceasta să nu și-o poată împlini”, povestește Roxana cu privire la noutățile care pot aduce un plus proiectului și la dorințele pe care le are pentru Open Mic. În plus, când vine vorba de ideile care pot fi puse în aplicare în viitorul apropiat, Roxana ne vorbește despre implicarea unor „variante multimedia”, în istoricul evenimentului existând o ediție „pe beat-uri”. În timpul acelei ediții, muzica a susținut poezia, două forme de artă contopindu-se.

Cu toate acestea, când vine vorba de ceea ce poate fi adăugat sau îmbunătățit,  „mă bazez destul de mult pe feedback-ul celor care frecventează evenimentul”, ne povestește Roxana, „spiritul de familie și de comunitate” care s-a creat în timp, fiind cel care menține vie tradiția, dar și cel care inspiră cel mai tare.

Trup și suflet pentru artă

„De când am preluat evenimentul, pe lângă faptul că îmi citesc în continuare creațiile, am început să prind din emoția celor care recită”, frumusețea coordonării fiind implicarea constantă, a imposibilității ascunderii după deget și a feedback-ului constant. Dedicarea aceasta „trup și suflet” face evenimentul, din perspectiva Roxanei, mult mai intens, mai frumos, mai special. Cu toate că rolul ei s-a schimbat, ea „rămâne aceeași persoană care vine și mai citește ocazional ce a mai scris în ultima vreme, fiind și persoana la care simte că pot veni cei care citesc pentru depozitarea emoțiilor”, poezia, arta în general, fiind cea mai ieftină „formă de terapie, poate una dintre cele mai benefice care nu necesită un specialist.”.

„Arta este peste tot în jurul nostru; indiferent de formă”, ea putând fi descoperită în stilul interesant de construcție al unul balcon, sau chiar în inteligența cu care sunt scrise o reclamă sau un anunț. Cu toate că nu este indispensabilă vieții, ea o face mult mai frumoasă. Din acest punct de vedere, ceea ce se întâmplă la Open Mic „depășește nivelul de artă pentru că dă dovadă de o vitalitate incredibilă”, existând o conexiune constantă, un zumzet între toți cei care participă sau susțin evenimentul doar prin simpla lor prezență.

„Exercițiul la română”

Fiecare dintre noi are propria lui poveste când vine vorba de prima tangență pe care a avut-o cu arta, în cazul nostru cu poezia și sunt sigură că niciuna dintre ele nu conține elemente clasice sau romantice de scriere a primelor versuri pe un șervețel într-o cafenea la colț de stradă. Fiecare poveste este specială în felul ei, fiind imperfectă… umană. În cazul Roxanei, prima poezie care i-a deschis ochii și care a făcut-o să realizeze „că poate există ceva pe aici, a fost scrisă ca un exercițiu la tema la română în liceu”, poezia ei, precum și a multora dintre noi născându-se din dorința de a elibera acel ceva care stătea adormit în suflet.

În plus, durează mai mult sau mai puțin timp pentru fiecare dintre noi pentru a ne descoperi propriul mod de a scrie, pentru a evolua în această călătorie artistică. La început de drum sunt interesante de „copiat” diferitele stiluri lirice, dar și încercarea respectării regulilor de compoziție, reprezentând un „exercițiu mintal incredibil”, după cum ne povestește Roxana Giurgiu. Cu toate acestea, „dorința aceea de a elibera orice gând care devenea, poate puțin prea copleșitor, a rămas fundalul tuturor chestiilor pe care se scriu”, declară coordonatoarea ”Open Mic Poetry”.

„Arta nu are vârstă”

De la o ediție la alta a apărut tot mai multă lume, „chestia” aceea care a început timid și care a primit numele de ”Open Mic Poetry” devenind din ce în ce mai cunoscută, fiind organizată „cam odată pe lună”. Pentru a atinge un public cât mai larg, format din toate categoriile de vârstă, în prezent, Roxana folosește atât contul de Instagram (https://www.instagram.com/openmicpoetry_targumures?igsh=bWh6Y3YyMW92MHN5 ), cât și cel de Facebook (https://www.facebook.com/share/1Adkuy7D1h/ ), pentru a face publicitate evenimentului. Toate acestea au fost realizate „în încercarea de a depăși audiența tipică Generației Z; pentru că știu că nu suntem singurii poeți amatori care vor să-și facă vocea auzită, arta neavând vârstă”, declară Roxana Giurgiu.

Evenimentul acesta care a luat naștere acum doi ani și care a evoluat treptat în pivnița localului LeClub reprezintă „cel mai sigur spațiu pentru începutul acela timid. Începutul din caietul de română, de pe șervețelul de la cafenea sau notițele din telefon”, povestește coordonatoarea. Cu toate că poate pare puțin intimidantă ideea locului în care se află, spațiul este unul confortabil, „lipsa de judecată” fiind mereu prezentă, gesturile de apreciere fiind întâlnite la tot pasul. „În momentul acela mi-am dat seama că dacă aș continua să scriu aș putea să ajung undeva cu chestia asta, putând să-mi eliberez mult mai ușor din orice mă apasă, sentimentul acesta fiind responsabil de dorința oamenilor de a veni ediție după ediție. Acolo suntem cu toții egali „prin faptul că toți scriem sau toți avem pasiune pentru poezie”, povestește Roxana.

„Veniți cu mic cu mare. Abia aștept să cunosc lume nouă. Abia aștept să văd ce scriu, cum scriu și mai ales să aflu de ce scriu. Fiecare text are o poveste absolut fascinantă”, încheie Roxana Giurgiu, coordonatoarea ”Open Mic Poetry.”

Andrada UIFĂLEAN