13 aprilie – Sărbătoarea Floriilor – Intrarea în Ierusalim

Creștinii sărbătoresc astăzi  Floriile. Pentru a înțelege mai bine  semnificația acestei sărbători care deschide Săptămâna Patimilor, ajutor de nădejde ne este și de această dată Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin cu o prezentare a acestui important moment  pentru creștini.

Sărbătoarea Floriilor este una dintre cele douăsprezece Sărbători Împărătești și amintește de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim.Este sărbătorită în fiecare an cu o săptămână înainte de Paști și se mai numește Duminica Stâlpărilor,Vlăstarilor.

Pe drumul spre Ierusalim, lângă Muntele Măslinilor, Mântuitorul îi trimite pe doi dintre ucenicii săi să îi ducă din sat un mânz de asin pe care nu a mai stat nimeni. Aceștia l-au găsit, după cum a spus învățătorul lor: ,,Mergeți în satul dinaintea voastră și intrând în el, veți găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată”.(Sfânta Evanghelie după Luca 30)

Vestea venirii lui Iisus în Ierusalim s-a întins foarte repede, datorită faimei sale și minunii extraordinare pe care o înfăptuise în urmă cu câteva zile. Poarta prin care a intrat Domnul în Ierusalim atunci se numea ,,poarta de aur”, ea a fost după aceea zidită. Mulțimea îl aștepta cu ramuri de finic și striga ,,Osana, Osana, Binecuvântat este cel cel ce vine întru numele Domnului”.(Ioan 12,13)

Primul drum a lui Hristos a fost la templu, alungând pe negustori, apoi săvârșind o serie de minuni, vindecând orbi și șchiopi. În tot acest timp, ahiereii și cărturarii unelteau fără succes să-l prindă.(Sfânta Evanghelie după Matei 21,10)

În ziua de Florii este obiceiul de a duce la biserică ramuri verzi de salcie, pe care preotul le sfințește la utrenie, după psalmul 50, printr-o rugăciune specială și le împarte apoi credincioșilor – ele înseamnă ,,biruința lui Hristos asupra morții”(Corinteni 15,16), în credința că e bine să se culeagă flori de primăvară și să se ducă la biserică.

Ramurile de salcie, sfințite în Duminica Floriilor și puse la icoană, au diverse întrebuințări, ca leac împotriva relelor care ar putea lovi casa și pe cei ai casei, pentru alungarea furtunii și a grindinei.

Ziua aceasta se mai numește ,,a floriilor”, pentru că din această zi toți pomii și toate florile încep a înmuguri și înflori. Sâmbăta dinainte de Florii este dedicată morților. În cimitire preoții fac rugăciuni pentru morți, sfințesc ramuri de salcie, care apoi se pun pe morminte.

Cum este vremea de Florii, așa va fi și ziua de Paști. Pentru ziua de Florii, în toate casele, se coc atâtea pâini de grâu câți membri are familia, de mărimi variate, după vârsta fiecăruia. În ziua de Florii oamenii au voie să mănânce pește. În această zi nu se lucrează, singura activitate îngăduită este scoaterea hainelor la aerisit.

Sursa -Borzan, M., Man, R., Calendarul creștin ortodox în iconografie, Ed Nico Tg Mureș 2008

Foto: Icoana pe sticlă din patrimoniul Muzeului Etnografic ”Anton Badea”, autor Mircea Purcărea, 1997

Fotografie realizată de Anton Badea în 1967, Ibănești, (jud.Mureș)

muzeulreghin.ro

(Redacția)