FOTO – Expoziție unică despre sublimul feminin, la Târgu Mureș: „Pallady. Jurnal intim”

16 mai 2024

Tablourile cele mai frumoase realizate de Theodor Pallady pe tema feminității și jurnalele sale personale, în care descrie într-un mod subtil, delicat și plin de pasiune legătura cu femeile care au influențat parcursul viații sale, pot fi încă admirate în cadrul expoziției găzduite de Palatul Culturii din Târgu Mureș în această săptămână, inclusiv în timpul evenimentului Noaptea Muzeelor.

În expoziţia „Pallady. Jurnal intim” de la Târgu Mureş, organizată de Secţia de Artă a Muzeului Judeţean Mureş, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Artă al României, femeia este prezentată în 52 de ipostaze, în care publicul se poate regăsi cu uşurinţă în timp ce parcurge fiecare sală a galeriei. Despre Pallady se spune că ar fi avut o viaţă sentimentală intensă, chiar la o vârstă înaintată şi că jurnalele sale conţin notaţii „care dovedesc pasiuni nestinse”.

Cercetătorul Cora Fodor de la Muzeul Judeţean Mureş, doctor în istoria artei, explică în detaliu că, deşi se crede despre Theodor Pallady că era un mare seducător, după cum se desprinde din jurnalele sale intime, el nu a arătat acest aspect la modul evident în lucrările sale.

„Poate părea monoton să găseşti o declinare a personajului feminin în 52 de ipostaze, dar parcurgând expoziţia până la urmă îţi dai seama că te regăseşti. Să nu uităm totuşi că Pallady a fost un veşnic îndrăgostit de femeie de la începutul până la finalul vieţii lui şi asta se reflectă atât în lucrări, cât şi în jurnalele scrise. Aici avem şi cele două jurnale împrumutate de la Biblioteca Naţională a României, iar expoziţia aşa a fost gândită: se asociază decupaje din jurnalul scris cu lucrări pe care curatorul a considerat că poate să le asocieze. În jurnal regăseşti gânduri care pot să fie direct legate de o lucrare sau pur şi simplu o fantezie (…) Se regăsesc în lucrările expuse accesorii caracteristic feminine, cum e pălărioară cu decoraţia florală, cartea este foarte des întâlnită, ziarul sau lumânarea, fie că stă în sfeşnic, fie că e pe masă, obiecte de mobilier. Femeile sunt aşezate fie pe fotolii, pe sofale, pe canapele, deci într-o atmosferă foarte relaxată, foarte adusă spre note meditative şi chiar am remarcat că nu există aproape niciuna dintre lucrări cu un dialog al privirilor între model şi artist”, a declarat, pentru Agerpres, cercetătorul Cora Fodor.

Sublimul feminin, conturat în operele lui Theodor Pallady

Istoricul de artă dezvăluie că în expoziția „Pallady. Jurnal intim” se regăsesc și câteva lucrări din colecția Secției de Artă a Muzeului Județean Mureș.

„Încet-încet, din perioada de început după debutul lui parizian, în 1900, următoarele lucrări sunt fie ulei pe pânză sau pe carton, fie lucrări de grafică în care apare femeia, femeia în diferitele ei ipostaze, dar şi ca model. În lucrările de grafică multe sunt studii sau nuduri, a făcut foarte multe schiţe pentru că era un foarte bun desenator. S-a şi zis despre el că foloseşte linia ca un arhitect şi faptul că foloseşte atât de bine desenul se reflectă şi în compoziţiile de pictură”, spune Cora Fodor.

În plus față de elementele de decor, Pallady nu s-a concentrat exclusiv pe figura feminină în picturile sale, ci a integrat și diverse naturi statice care completează atmosfera. Astfel, nudurile nu sunt prezentate într-o manieră care ar putea fi percepută ca vulgară.

„Cred că sunt şi cu gândurile lui şi de multe ori cred că s-a reprezentat pe el. Pentru că şi titlul expoziţiei derivă dintr-o mărturisire făcută de Pallady prietenului său Tonitza: „eu nu sunt pictor, de fapt, creaţia mea sau pictura sau ceea ce fac eu este modul meu de a exista, modul meu de a fi şi al existenţei mele. Pictura este jurnalul intim, jurnalul existenţei mele cotidiene care înregistrează pulsaţiile de zi cu zi”. Cu asta se identifică Pallady”, a mai afirmat istoricul.

Din jurnalul său intim aflăm că Theodor Pallady a simțit regretul că s-a întors în țară, exprimând de asemenea că această căutare continuă a perfecțiunii, dar și dedicarea totală în tot ceea ce face sunt „o formă de nebunie ce aduce suferință”, artistul făcând referire la diverse activități precum lectura, scrima, vânătoarea, relațiile cu femeile, prietenia și arta.

„Câteodată o atitudine, expresia unui chip, un gest ne dezvăluie gândul… mai mult decât ar face-o vorbele (… mincinoase). E un limbaj mut, în racursiu… La masă, dar şi la masa de joc se poate vedea, înregistra natura individului… Pictura este cea care îţi permite să exprimi direct ceea ce vorba sau scrisul n-ar putea exprima decât imperfect şi cu dificultate…”, explică Pallady în jurnalul său intim.

Un alt citat din jurnalul expus la Târgu Mureş ne dezvăluie un gând ascuns de-al pictorului: „Nebunie… A venit M. Dona… Trebuie să fiu atent!… Plăcerea duce la imbecilitate… Să-mi vin în fire. Să ştii să renunţi; să nu-ţi fie ruşine. La câte n-am renunţat deja?! Îmi revine Arta mea. Refugiu şi consolare pentru toate celelalte”.

„Pentru că încredinţez totul acestor pagini (pe care nu trebuie să le citească nimeni), îmi voi mărturisi un sentiment care încolţeşte pentru P., încântătoare în simplitatea ei… Mă stăpânesc ca să nu-mi trădez sentimentele. Desenul e un pretext pentru a o privi …dar îşi dă seama că privirea mea e absentă din ceea ce vede… Că trece dincolo… dincolo de prezenţa ei sexuală…atât de uşor de satisfăcut”, se mai poate citi în jurnalul artistului.

Theodor Pallady, un adevărat aristocrat

Theodor Pallady (1871-1956) a fost crescut și educat într-un mediu înstărit al unei vechi familii de boieri Cantacuzini din Moldova și a manifestat întotdeauna trăsături ale unui adevărat aristocrat, refugiindu-se în artă, pe care o percepea ca pe un mijloc de „a se confesa sincer și neiertător”.

Născut la 11 aprilie 1871 în Iași (a decedat la 16 august 1956, în București), Pallady a fost îndrumat de părinții săi către studii în domeniul tehnic, însă pasiunea sa pentru artă a fost mai puternică. A urmat doi ani de studii la Politehnica din Dresda, perioadă în care a luat lecții de desen și pictură. Talentul său deosebit a fost remarcat, fiindu-i sugerat să plece la Paris. În Franța, a lucrat în atelierul lui Edmond Aman-Jean și a urmat cursuri la Académie des Beaux-Arts, apoi a devenit elevul lui Gustave Moreau, avându-l ca coleg pe Henri Matisse.

Directorul general al Muzeului Național de Artă al României, Călin-Alexiu Stegerean, curatorul expoziției „Pallady. Jurnal intim”, subliniază în prezentarea expoziției că „Femeile lui Pallady sunt surprinse în intimitatea lor, purtând o vestimentație de interior sau în timp ce se dezbracă de aceasta, expunându-și lenjeria intimă sau chiar trăsăturile goale ale corpului artistului […]. Patul, canapeaua sau fotoliul pe care se află sugerează situații pe care Pallady le-a înregistrat în jurnal: ”Acum a plecat, dar totuși e încă aici… în adâncitura patului, pe această foaie de hârtie unde am notat o postură; în acest vag parfum care încă plutește prin cameră”.

Expoziția este organizată de Muzeul Național de Artă al României (MNAR) începând cu anul 2021, marcând cei 150 de ani de la nașterea artistului Theodor Pallady, și a ajuns la Târgu Mureș acum șase luni.